sâmbătă, 18 iulie 2015

Cele 25 de metode pentru dezimformare in spatiu online!

Cele 25 de reguli ale dezinformării


Notă: 

Prima regulă și ultimele cinci (sau șase, în funcție de situație) nu sunt, în general, direct aplicabile de către dezinformatorul tradițional. 
Aceste norme sunt, în general, mai des folosite direct de către dirijorii și actorii-cheie care fac planificarea strategică a unor conspirații criminale.


Metoda nr 1.
Nu vedea nimic, nu auzi nimic, nu spune nimic.
În ciuda faptului că ai putea şti, nu vorbi,mai ales dacă ești o persoană publică, un jurnalist, un politician, etc. 
Dacă o faptă nu a fost raportată, înseamnă că ea nici nu s-a întâmplat şi deci, persona nu va trebui să se confrunte cu această problemă.


Metoda nr 2.
Devino neîncrezător și indignat.

Evită discutarea problemelor-cheie, şi în schimb concentrează-te asupra problemelor secundare care pot fi utilizate pentru criticarea anumitor grupuri sau teme sacrosancte. 
Acest lucru este de asemenea cunoscut şi ca subterfugiul : “Cum de îndrăznești…”.
Metoda nr 3.
Crează, generează bârfă.

Evită să vorbești despre probleme în amănunt, nu ţine cont de locuri sau de probe într-o atmosferă plină de zvonuri pure şi de acuzații violente.
Această metodă funcționează bine în special când există o presă tăcută, pentru că publicul nu poate verifica faptele pe care aceste zvonuri le cataloghează drept “discutabile”
Dacă poți stabili o relație între documentul si problema în cauză cu internetul, folosiți-o pentru a-l cataloga drept “zvon” care provine de la “un grup de copii de pe internet”, care nu poate avea nicio bază în realitate.
Metoda nr 4.
Utilizează un argument de tipul “sperietoare”.

Găseşte unul şi crează un element în argumentaţia adversarului pe care îl poți contracara cu ușurință pentru a te credibiliza și a ridiculiza adversarul. 
Fie creezi o problemă a cărei existență o insinuezi bazându-te pe interpretarea adversarului sau a exagerării adversarulu,fie găsești ceva, pe loc,sau selectezi veriga cea mai slabă dintre aspectele cele mai vulnerabile. 
Amplifică-le impactul lor şi distruge-le, discreditând astfel toate acuzațiile, atât pe cele reale cât şi pe cele fabricate, evitând în același timp să vorbești despre veritabilele probleme.
Metoda nr 5.
Înlătură-ți adversarii acordându-le porecle şi ridiculizându-i.

 Această metodă mai este cunoscută drept stratagema “atacă mesagerul”, cu toate că şi alte metode sunt variante ale acestei abordări. 
Adversarii sunt asociaţi cu nume puţin onorante cum ar fi “nebun”, “partizan al dreptei”, “liberal”, “partizan al stângii”, “terorist”, “obsedat de teoria comploturilor”, “radical”, “milițian”, “rasist”, “fanatic religios”, “deviant sexual”, “alcoolic” şi multe altele. 
Acest lucru va împiedica noii forumişti să se alăture adversarilor săi, temându-se că vor fi trataţi în același mod.
Ca urmare, aceştia nu vor vorbi despre problemele reale, iar dreptul lor la "libera exprimare,la opinie" este pus la zid de niste comunisti sub acoperire activi in locuri cheie,special pentru a manipula masele.
Din interese pentru diferite misiuni strict secrete, acestia urmaresc ca publicul sa fie manipulat in directia dorita de ei si sa nu cunoasca niciodata realitatea,sa ia minciuna ca fiind reala, iar cel ce are dreptate de fapt sa fie pus la colt si catalogat drept "nebun" .
Dupa cum am mentionat putin mai sus motivele improvizate pentru a decredibiliza opinia celor ce spun adevarul.
Subiectul principal devine blamat, subestimat, marginalizat astfel incat minciuna capata puterea dreptatii,ar majoritatea cad in manipularea contextului si isi incarca memoria cu subiecte eronate si haotice.
Metoda nr 6.
“Loveşte şi fugi”.


Dezinformatorul, pe orice forum public sau spatiu de socializare, poate să-şi atace scurt adversarul sau poziția acestuia, apoi să fugă înainte ca răspunsul să fie publicat, sau pur și simplu să-l ignore. 

Acest lucru funcţionează extrem de bine pe internet în mediile de tip semnale de la cititori către editor, în care poate fi folosit un flux continuu de identități noi pentru a evita explicarea criticilor şi argumentelor. 
Faci pur și simplu o acuzație sau lansezi un alt atac, nu vorbești despre problemele reale și nu răspunzi niciodată, pentru că în acest fel ai acorda credit punctului de vedere al adversarului.
Metoda nr 7.
Motive de interogare (îndoială). 

Amplifică orice fapt care ar putea sugera ideea că adversarul militează în favoarea unei alte părţi.
În acest fel vei evita discutarea problemelelor şi vei obliga acuzatorul să intre în defensivă.
Metoda nr 8.
Invocă autoritatea. 

Pretinde că ești parte a autorității sau asociază-te ei folosind limbajul şi terminologia acesteia pentru a ilustra că ești “cel care le știe pe toate”
Discreditează problema fără a vorbi de fapt despre ea şi fără a demonstra de ce, sau a cita vreo sursă.
Metoda nr 9.
Fă pe prostul.

Nu contează argumentele sau dovezile care se pun pe masă, important este să eviți discutarea lor sau să le discreditezi, menţionând că n-au niciun sens, nu conţin nicio probă, nu sunt de niciun interes, sau sunt ilogice. 
Amestecă bine lucrurile pentru a obţine un efect maxim.
Metoda nr 10.
Asociază criticile adversarului cu știrile vechi.

Este un fel de derivat al argumentului “sperietoare”, un fel de investiție pentru viitor în cazul în care problema nu poate fi ușor controlată.
Lucrează anticipat pentru a menține controlul
Astfel, dezinformatorul lansează un argument “sperietoare” şi lasă apoi să reiasă că se va ocupa în curând de acesta în cadrul planului alternativ (planul B). 
Astfel, acuzaţiile sau criticile care urmează, indiferent dacă sunt valabile sau nu, vor fi în general asociate cu cele anterioare şi considerate pur și simplu o reluare a lor, fără a mai fi necesar să se ocupe de ele,este chiar mai bine dacă adversarul este același cu cel de la început.
Metoda nr 11.
Stabileşte un plan B şi bazează-te pe el. 

Utilizează o problemă minoră sau un element real şi scoate-o la “drumul mare” (fă-o publică).
“Mărturiseşte” cu vigoare că ai făcut o eroare inocentă şi că adversarii tăi au profitat de această oportunitate, au amplificat-o şi dirijat-o, dându-i conotaţii care implică lucruri necinstite şi care, desigur, “nu există”
Unele persoane pot reveni mai târziu cerând cu vigoare, public, “să se pună capăt acestui nonsens”, deoarece s-a făcut deja “ceea ce trebuia facut”
Dacă este bine realizată, această metodă îl poate ajuta pe dezinformator să câștige simpatie și respect pentru că a dat lucrurile în vileag şi “şi-a mărturisit” greșelile, fără a aborda însă alte probleme mult mai grave.
Metoda nr 12.
Enigmele nu au soluție. 

Dezinformatorul pretinde că afacerea este prea complicată pentru a fi rezolvată, scoţând în evidenţă multitudinea de persoane şi evenimente implicate.
Acest lucru va face ca orice interes al altora pentru acea problemă să se piardă.
Metoda nr 13.
Logica de tip “Alice in Ţara Minunilor”

Evită să discuți despre probleme, raţionând invers sau utilizând o logică deductivă care neagă orice fapt real important.
Metoda nr 14.
Cere soluții complete. 

Evită să vorbești despre probleme, solicitând adversarilor rezolvarea completă a unui caz.
Este o stratagemă care funcționează cel mai bine împreună cu problemele de la metoda nr 10.
Metoda nr 15.
Fă ca faptele să corespundă unor concluzii alternative. 

Acest lucru necesită o gândire creativă, cu excepția cazului în care cazul a fost planificat în prealabil cu un plan B.
Metoda nr 16.
Fă ca să dispară probele și martorii.

Dacă ele nu există, înseamnă că nu există o faptă, şi deci nici o problemă care sa fie abordată.
Metoda nr 17.
Schimbă subiectul. 

În general, folosind una dintre celelalte stratageme enumerate aici, găseşte o modalitate de a da discuția la o parte, prin comentarii mai ascuţite şi controverse, în speranța de a deturna atenția către un subiect mai ușor de gestionat. 
Aceasta funcționează bine mai ales cu oameni care pot “dezbate” împreună cu tine un subiect nou, polarizând discuția înspre altceva, în scopul evitării dezbaterii problemelor-cheie.
Metoda nr 18.
Antagonizează şi provoacă adversarii, dându-le un atac emoţional. 


Dacă nu poți face nimic altceva, ia-te la ceartă şi bate-ți joc de adversarii tăi, forţându-i să răspundă într-o manieră emoțională, ceea ce îi va face să arate ca nişte oameni proşti şi mult prea motivaţi. 
Nu numai că astfel vei evita să vorbești despre problemele importante, dar dacă răspunsul adversarului privind subiectul este emoţional, vei putea mai târziu să eviți problema concentrându-te pe : “oh, cât sunt de sensibili, cum să mă încumet a-i critica ?”.
Metoda nr 19.
Ignoră dovezile prezentate şi solicită dovezi imposibile.

Este probabil o variantă a regulii de “a face pe prostul”.
În ciuda dovezilor care sunt prezentate de către adversar pe un forum public sau intr-un spatiu pentru socializare, susţine că probele nu sunt admisibile şi cere probe imposibil de găsit pentru adversar (ele pot exista, dar nu sunt disponibile sau sunt cunoscute ca fiind ceva ușor de distrus sau falsificat, ca o armă a crimei).

Cu scopul de a evita complet discutarea problemelor, ar putea fi necesar să discreditezi în mod categoric mass-media sau cărţile, să refuzi ideea că martorii sunt acceptabili și chiar să negi declarațiile făcute de către guvern sau alte autorități.
Metoda nr 20.
Dovezi false. 
Introdu cât poți de repede noi dovezi false sau indicii proiectate şi fabricate care sunt în conflict cu observațiile și argumentele părții adverse , un instrument practic pentru a neutraliza problemele sensibile sau pentru a împiedica concluziile.
Aceasta funcționează chiar mai bine pentru infracțiunile pentru care faptele nu se pot distinge de dovezile false.
Metoda nr 21.
Apelează la un juriu de acuzare, un procuror special sau alt organism autorizat de anchetă.

Răstoarnă procesul în favoarea ta și neutralizează eficient problemele sensibile fără să deschizi discuția.
După ce s-au adunat dovezile și declarațiile, trebuie să fie păstrate secrete pentru a fi bine gestionate.
De exemplu, dacă ești în cârdășie cu procurorul, juriului i se pot refuza pur și simplu și toate dovezile relevante se vor sigila, făcându-le inutilizabile pentru investigații viitoare.
Odată ce s-a ajuns la un verdict favorabil, problema poate fi considerată încheiată în mod oficial.
În general, această tehnică este aplicată pentru a transforma vinovatul în inocent, dar poate fi utilizată şi pentru a susţine acuzaţii atunci când se înscenează ceva contra victimei.
Metoda nr 22.
Fabrică un adevăr nou. 

Crează propriile grupuri de experți, autori, lideri sau oameni cu influență capabili să inventeze ceva nou şi diferit prin cercetare științifică, investigaţii sociale sau dovezi favorabile.
În cazul în care ai neapărată nevoie să abordezi problemele, o vei face profesionist, prin persoane autorizate.
Metoda nr 23.
Distrage atenţia maselor cât se poate de mult. 

Dacă cele de mai sus nu funcționează, pentru a ţine oamenii departe de problemele sensibile, sau pentru a preveni o acoperire mediatică nedorită a evenimentelor, cum ar fi de exemplu procesele, crează povești şi mai mari (sau le tratează-le ca şi cum ar fi mari) pentru a îndepărta masele.
Metoda nr 24.
Tăcerea critică. 

În cazul în care metodele de mai sus nu dau rezultate, ia în considerare eliminarea din circulaţie a adversarilor prin soluții definitive cu scopul eliminării în întregime a nevoii de abordare a problemei.
Acest lucru poate fi realizat prin moartea, arestarea și detenția, șantajul, distrugerea personalității adversarilor datorită scurgerilor de informații, sau prin distrugerea lor financiară, emoţională sau provocându-le daune grave de nivel medical.
Metoda 25.
Dispari. 

Dacă ești deţinătorul cheii secretelor sau dacă ești supus unei presiuni prea mari şi simți că începe să devină periculos, părăseşte zona.
Concluzie 
Poate abia acum, puteţi înţelege de ce nu “se leagă” nimic, cu toate că avem la dipoziţie atâtea metode de comunicare moderne.

Totul pare o babilonie în care fiecare se ceartă cu fiecare, dar dacă ştii să priveşti printre rânduri şi cunoşti aceste metode descrise mai sus, s-ar putea să înţelegeţi că totul este creat artificial, menţinut aşa şi controlat de către cei care nu doresc: să facem un schimb onest de informaţii, să găsim cele mai bune soluţii la dilemele şi problemele noastre, să-i identificăm pe cei cu adevărat valoroşi dintre noi, să găsim rezolvarea raţională a unor probleme care fără un dialog autentic, par de nerezolvat.
Sursa: Notys Nokte